Deschide-te astăzi la experimentare.

Ce e speranța? „Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare”, spune dicționarul. Crezi că atunci când ai speranță reușești? Unii spun că singurul lucru mai puternic decât frica este speranța. Să fie oare aceasta suficientă ca să îți învingi durerea, suferința, frica? Crezi că într-o grotă a leilor de te-ai afla, atârnat undeva, cât aceștia să te poată adulmeca ai reuși să te agăți de pietre, să te cațeri, să ieși la lumină? Sau ca să-nvingi este nevoie de mai mult? Să fii direct la sol, cu leii față-n față și mirosind a moarte? Speranța…este plasa de siguranță. Este pasivă. Aștepți și-atât. Dar ca să ieși triumfător este nevoie de credință. Credința-n tine, în ceea ce cunoști, în ceea ce ai probat, în ceea ce știi despre tine că poți face. Credința-i acțiune. Este-n raport cu Dumnezeu. E despre „pot mai mult”, despre „sunt mai mult decât o bucățică de materie” și despre „pot imposibilul”. Este esență, prin urmare. Nu aparență. Fie că este aceasta a faptului că celălalt te vrea neputincios, fie a propriei autosuficiențe, ce-ți limitează perspectiva.

Planul credinței este astăzi încercat. Așa că repliază-te cu un răspuns: „Eu…cine sunt?”

Ai în vedere, pe orice palier, ideea înnoirii. Nu te lăsa-nghițit de preconcepții și prejudecăți, inflexibilitate, încăpățânare. Nu tot ce zboară se mănâncă. Și, apropo, mâncarea, dincolo de componenta sa fizică, alimentul în sine, materia, are și o componentă energetică. Așa precum boala are o cauză emoțională. Așa precum emoția are în spate un gând. Care are în spate un tipar comportamental, fie acesta individual sau social, înnăscut ori dobândit. Așa precum nu doza propriu-zisă de plantă dintr-o pilulă te vindecă, ci enegia ei. Și…tot așa…precum poți afla astăzi răspunsuri pentru viață. Caută profunzimea oricărei situații în care nimerești și amintește-ți că ceea ce crezi tu despre perfecțiune este departe de a fi chiar adevărul.