Două tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate organismele vii: ADN și ARN. Moleculele acestora conțin 5 baze azotate principale: adenina, citozina, timina, guanina și uracilul. În timp ce în compoziția ADN-ului întră primele 4 baze azotate, în ARN timina este înlocuită cu uracil, rămânând deci 4. Cu această cifră te întâlnești, vezi, încă de la bază. Ereditatea (ADN), stabilă, strictă, autoritară, consevatoare, intolerantă (4), și funcționalitatea (ARN), progresistă (5), dar doar în primă fază, căci schimbă doar 1 element, apoi, și ea devine stabilă, strictă, autoritară, consevatoare, intolerantă (4).

Îți vorbesc astăzi despre asta, pentru că suntem sub semn 9, în planul lui „a fi” (vectorul 1 4 7 – 144), lui „a face” (vectorul 2 5 8 – 225), și al lui „a avea” (vectorul 3 6 9 – 666), în care te invit să îți analizezi chiar palma. Vezi partea fără unghii și-apoi o-ntorci: vezi…altceva. Veșnicul joc/raport între 4, pe care-l vezi adesea ca pe o limită, și 5, răspunzător de libertate. De câte ori ți-ai negat originea? De câte ori ai blamat sistemul, politic, economic, social, cultural? De câte ori ai zis că tot ce este trebuie să piară și mâine totul să înceapă altfel? De câte ori ai spus că începând de mâine ești alt om? Dar vezi, esența vieții spune: schimbarea vine treptat! Câte un element nou se integrează-n bază, apoi un altul (se) schimbă și tot așa. „+” și „-”. Alternativ și simultan. Ca și curentul electric: alternativ și continuu. Ce este bun pentru unul, este mai puțin bun pentru celălalt. Ce avantajează o țară, o dezavantajează pe alta. Un sistem are ceva bun, alt sistem are altceva bun. Totul într-un proces al transformării, în care este important să stai de veghe. Căci progresul vine la pachet cu un grad de eroare/greșeală/păcat. Deci cât ești de dispus(ă) să accepți compromisul. Și, dacă da, la ce nivel? Schimbare cu orice preț? Sau cântărire, analiză, asumare?