Soarele (19) ne aduce bucuria de viață și datorită lui ne înfrânăm temerile.

Cotul Donului, 19.11.1942 28 10 26 8

Un an al agresivității față de propriul scop, al vânătorii, al ideologiei impuse celuilalt, al lumii contra lume, al limitărilor, în sens de stăpân absolut ce își dorește această confirmare, al instinctului animalic, al supraviețuirii  (4+2 = 6), cu-o forță transformatoare a zilei (19), cu-o stea în 5 colțuri ca suport psihic (5×1)  și un destin al noii ordini (10), prin calea puterii impuse călcând în picioare (28), lăsând în urmă (ca filă de istorie) durere pentru unii sau, pentru ceilalți, eliberare,  toate fiind compuse din sânge, furie și teamă (26). 

19.11.1942. Începe cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului , componentă a marii bătălii de la Stalingrad, din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. După patru zile de lupte grele, sovieticii au reuşit să realizeze cleştele care avea să încercuiască grupul de armate germane şi aliate acestora. Trădările aliaţilor germani (tratatul Ribbentrop-Molotov, dictatul de la Viena, greşelile comandanţilor de divers nivel, lipsa de comunicare între unităţile angajate în luptă, etc), lipsa hranei, muniției și a hainelor, într-o iarnă cumplită, cu minus 30-40 de grade, au spulberat Armata a III-a și Armata a IV-a Română. Conform  celor mai recente date, la Cotul Donului, în Stepa Kalmukă şi lângă Stalingrad au căzut pe câmpul de luptă 158.000 de ostaşi ai Armatei Române, la care s-a adăugat jertfa a 100.000 de ostaşi de etnie română din armata maghiară. Pentru puținii supraviețuitori ai războiului și apoi ai lagărelor, întrebarea „Ce-aţi căutat la Stalingrad?”, i-a trecut în tăcere, astfel că puțini dintre noi au mai aflat că bunicii lor sunt chiar eroii de la Cotul Donului, ce plecaseră la război să apere integritatea țării.

România, 19.11.2019 24 6 22 4

Ostașii nu mor atunci când sunt înmormântați, ei mor atunci când sunt uitați! (conf.univ.dr. Vasile Șoimaru, Chișinău – romaniidinjurulromaniei.ro). Așa că ce putem noi face este, la fix 77 de ani de la acest moment, s-aprindem o lumină! Și pentru-ai noștri, dar și pentru unguri, italieni, ruși și nemți. Toți sunt soldați. Și au plecat pe front la ordin. Istoria nu este doar o secvență! Ea are continuitate și cere studiu complex, nu inghițitul pe nemestecate. Cumva, cândva, de ce nu, poate chiar de astăzi, să facem o remiză! Căci jerta lor nu are niciun sens dacă tot spre război ne ducem! Războiul, ca de altfel şi perioadele de pace, sunt forme de echilibrare a energiilor sociale, știm asta. Cu toate acestea, ziua ne spune, prin destinul său 6, că stă în puterea noastră să alegem polaritatea „+”! Pornind cu-o forță transformatoare a zilei (19), cu un pătrat, stabil, ca suport psihic (4×1) și ca suport emoțional (4×2), într-un an al pregătirii noii ordini (2019 spre 2020), când chiar ne putem pune semnătura pe cel mai ambițios vis devenit realitate (22). Așa că-ți spun și ție: „Fă în așa fel încât să fie pace, nu război! ”

„Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă

Ca şi cum ar fi viu între noi,

Ca şi cum s-ar fi întors acasă. (…)

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Strigaţi-l din când în când pe nume,

Ca şi cum el ar fi viu printre noi

Şi-atunci el va surâde în lume. ”

(Nichita Stănescu – „Nu-l uitați”)