Mari pasiuni astăzi, atașamente, tendința de a controla binele tău, dar și pe-al altuia, uitând că binele este doar un concept relativ. Zici că tu crezi în Dumnezeu, că El e totul și că Lui îi datorezi însăși experiența vieții tale. Însă….ce crezi…atunci când ții morțiș ca lucrurile să iasă așa cum tu le-ai calculat, le-ai programat, crezi că mai e valid ce spui? Nu crezi că-i o sfidare la adresa Lui, a Universului (îi spui cum vrei) să îți închipui că tu ești cel/cea ce știi mai bine cum totul ar trebui să fie? La pol opus, lași pe umerii Lui tot și-aștepți: „Facă-se voia Domnului!”. Însă cum să se facă (același get beget reflexiv ce te și ne exonerează de vreo 30 de ani încoace), dacă tu stai? Nu numai fizic, ci și emoțional, mental! Nu schimbi nimic în felul tău de-a fi, dar stai și-aștepți minunea. (De ce ți se întâmplă asta? De ce rămâi încremenit în viața care te trăiește? Este o temă despre care-ți vorbesc și marți, 9 martie, orele 18.00, la webinar-ul „NLP și Numerologie în relații și între generații”.)

Așa deci…mă gândesc să-ți spun, că poate nu ai timp să te gândești la asta, că sub orașul în care locuiești este o-ntreagă lume. Este mai jos? Da, este. Este-n obscur? Așa ai zice, privind din partea de la suprafață a perspectivei. Este și un produs al tău? Da, este! (Nu te grăbi să zici că nu). Atunci de ce duhnește-a „bube, mucegaiuri și noroi”? Asta produci. Însă pretinzi că ești chiar creator, că, deh…, ești „după chipul și asemănarea Lui”.Te las să reflectezi acuși, nu înainte de câteva cuvinte cheie azi în polaritate „-”: furie, agresivitate, gelozii, invidii, emoții puternice, aroganță, pasiuni și dependențe.