„Temperamentul este legat în mod esențial de latura vitală; el este o sinteză a instinctelor, a dorințelor, a înclinațiilor și a tuturor elementelor pe care omul le poate îndrepta sau elimina cu dificultate, pentru că ele își au rădăcina în natura sa biologică și fiziologică. Temperamentul se înrudește, mai degrabă, cu latura animală. Cât despre caracter, el nu se disociază de temperament, dar el reprezintă latura inteligentă, conștientă, autoritară: întrezărindu-i avantajul sau necesitatea, omul poate acționa asupra anumitor tendințe ale sale. Așadar, caracterul este ceea ce omul, prin inteligența sa, conștiința și dorințele sale, a schimbat – a adăugat sau a înlăturat – din temperamentul său, adică din elementele pe care natura i le-a dat. Caracterul este comportamentul unei ființe inteligente și conștiente care știe ce face și încotro se îndreaptă, în timp ce temperamentul reprezintă numai impulsurile naturii biologice, complexele, tendințele inconștiente și subconștiente. Caracterul este ca o sinteză a tuturor particularităților temperamentului, dar dominate și stăpânite de om, prin inteligența sa, voința sa, idealul său.” (Omraam Mikhael Aivanhov)