Hexagrama. Un triunghi cu vârful în sus – materia, cea care trebuie să evolueze, un triunghi cu vârful în jos – spiritul, cel care involuează, înălțând materia, învățând-o s-ajungă la forme din ce în ce mai subtile, până când ea devine acel triunghi cu vârful în jos, cel ce a înțeles deja că nimic nu se poate întâmpla în afara legii „involuție-evoluție” (ambele, la pachet). Triunghiul cu vârful în jos este părintele, triunghiul cu vârful în sus este copilul, până într-o anumită etapă a vieții, așa cum triunghiul cu vârful în jos este maestrul, iar cel cu vârful sus este discipolul. E o împletire fină ce se întâmplă în timp și cu răbdare (de ambele părți), înțelegând triunghiul cu vârful în sus că are – și el – de renunțat la ceva pentru a primi învățătura.

Se numește orgoliu și sentimentul că lui i se cuvine tot și mai cu seamă acum, uitând că maestrul este cel ce știe să aleagă cui îi transmite învățătura sa și, mai ales, timpul în care se petrece aceasta. Fiindcă el, maestrul, știe cine real este pregătit și pentru ce anume e momentul azi.

Și ce-ar mai trebui să știe un discipol? Că pentru a primi învățătura nu este obligatoriu ca maestrul să i se adreseze direct. Poți învăța atâtea doar petrecându-ți timp pe lângă el. Observându-l, analizându-l, înțelegând de ce acționează într-un fel sau altul, de ce reacționează la una, de ce tace la alta. Imaginea că un maestru îl mângâie pe cap nu este cea mai realistă. Fiindcă așa discipolul va evolua în pași mărunți.

Pentru lumină ai de muncit (în cel mai dur mod cu putință) cu disciplină, responsabilitate și în sens precis! Este o bună temă de reflecție astăzi, când 0 îți indică o zi fără un scenariu prestabilit. Adică ești pe cont propriu, înțelegând că firul pe care îl ai azi de împletit e parte din țesătura vieții veșnice, care e mult peste ce poți tu înțelege acum. Dar asta nu contează! Tu împletește mai departe, cu simț de răspundere și multă răbdare, știind că-n funcție de cum te-achiți de sarcini, vei mai primi încă o învățătură de la Maestru!

Sunt eu (1), ești tu (2) și împreună suntem noi (3), fundamentați pe iubire, pe dragostea de mamă (pentru că fără ea, planul emoțional al fiecăruia este văduvit), cea care se sacrifică pentru ca puiul ei să crescă… mare, aș zice cu sens de luminat! Uită-te astăzi în oglinda lui 21 12. Vezi că la mijloc ești! Deci…învață să-ți ceri ție! Să afli ce știi și poți face pentru ca măiastra lume să îți dea ție ce-ți dorești?