„Stai lângă un izvor, dar n-ai pahar. Un om vine cu un pahar de argint, altul, cu un pahar de aur. Regreți că nu ai un pahar la fel de prețios ca să te bucuri de apa curată și limpede. Totuși, apa este importantă. Bea din ea cu orice fel de pahar și, dacă n-ai pahar, servește-te de căușul palmelor.” (Peter Deunov)Ești mult prea ancorat(ă) azi în trecut și în impulsuri (de altfel, este o tendință valabilă pentru întregul an), forță ce-ți poate disturba și RAțiunea, în sens că poți avea momente în care să te scuturi și să te întrebi: „Da, domn’le, cum de nu m-am gândit până acum la asta?”, dar poți avea, în cealaltă polaritate, și pâcla autosuficienței în sens de: „eu nu am nevoie de validarea nimănui”. Caută atent în jur și cântărește mai puțin vorbele și mai mult intențiile celor ce ți se adresează. Înțelegând din rădăcină, nu riști să dai cu bâta-n baltă și să rănești, creind în sufletele lor răni care, se vor închide în timp, este drept, dar cicatricea va rămâne. Va strânge acolo-n sufletul lor forțe (la fel ca nodul dintr-o țesătură) care vor vrea să se elibereze. Și cum crezi că va-ntâmpla aceasta? Se va-ntâmpla în timp nedefinit (până la transgenerațional) și aparent pe nesimțite, când efectul se-ntoarce la sursă, devenind astfel o cauză. Cauza suferinței altora și a comunității-ntregi, a lumii deopotrivă, a naturii.Ai grijă și nu schilodi sufletește oameni! Un om în durere, lângă un altul asemenea lui, este chiar începutul nefericirii, suferinței tale. Cum crezi că-ți poate fi în lumea celor suferinzi?