Home Numeroarhetipuri Împletitură de 3, 6, 8 în arhetipuri din povești NEmuritoare

Împletitură de 3, 6, 8 în arhetipuri din povești NEmuritoare

0
Împletitură de 3, 6, 8 în arhetipuri din povești NEmuritoare
Foto: Stefan Keller

„Problema exilatului e veche de când lumea. Tema proscrisului apare în multe mituri și basme. În astfel de povești, personajul principal suferă din pricina unor întâmplări asupra cărora nu (mai) are niciun control, cauzate cel mai adesea de o neglijență fatală.

În povestea „Frumoasa din pădurea adormită”, a 13-a zână, de care toți uitaseră, nu e invitată la botez, iar blestemul ei cade asupra copilului, afectând, în fond, într-o formă sau alta pe toată lumea.

Uneori, exilul este impus din pură răutate, ca atunci când maștera o trimite pe Vasilisa în pădurea întunecată.

În alte cazuri, exilul este consecința unei greșeli nevinovate. Zeul grec Hefaistos ia apărarea mamei sale, Hera, în disputa acesteia cu Zeus, soțul ei. Furios, Zeus îl aruncă din înaltul Olimpului, izgonindu-l și mutilându-l.

Uneori, exilul este rezultatul unei învoieli ai cărei termeni n-au fost înțeleși, așa cum se întâmplă în povestea unui om care, în schimbul aurului, acceptă să umble ca un animal ani în șir, ca să afle mai târziu că, de fapt, și-a vândut sufletul diavolului.

Se cunosc și alte versiuni ale poveștii „Rățușca cea urâtă”. Toate au aceeași temă centrală, pe marginea căreia s-au brodat diverse ornamente și înflorituri ce reflectă fondul cultural al poveștii, precum și arta fiecărui povestitor.

Aspectul esențial care ne interesează pe noi este acesta: rățușca din poveste simbolizează natura sălbatică, cea care, forțată să trăiască într-un mediu ostil, luptă să supraviețuiască, orice ar fi. Instinctiv, natura sălbatică rezistă, uneori cu stil, alteori mai puțin elegant…dar rezistă. Slavă Domnului! (…)

Trebuie să mai reținem încă un aspect important al poveștii: când vede că i se recunoaște și i se acceptă felul său de a fi – cu alte cuvinte, identitatea sa instinctuală și spirituală – omul se simte, ca niciodată până atunci, puternic și plin de viață. Aflarea propriei sale familii psihice îi conferă vitalitate și un sentiment de apartenență.” (dr. Clarissa Pinkola Estés)

De aici, construiește tu mai departe povestea, de la rățușcă spre exterior privind.

Ți-e suficient atât? Să te simți confortabil în preajma anumitor oameni? Și dacă da, de ce te uiți peste gard? De ce se împletește-n tine-un ghem (din forțe pe care te las pe tine să le identifici) când vezi că altul are, că altul face, că altul este?

Și dacă ghemul tot persistă, de ce nu încerci alt cerc de oameni? De frica inconfortului de a le fi inferior? De frica faptului că nu vei ști cum și ce să faci să fii ca ei?

Gândește-te că viața-i o împletitură de percepții. Și cum vezi tu nu vede celălalt. Și cum simți tu, altul nu simte. Și cum știi tu, altul nu va putea s-o facă.

Pentru că fiecare are-un drum. Și o misiune. Proprii.

error: Content is protected !!