„Ființa omenească se identifică în același timp cu cele două naturi, inferioară și superioară, și este de asemenea ecranul pe care acestea se proiectează. Putem provoca schimbări indirecte pe acest ecran, acționând asupra uneia sau alteia. De asemenea, omul poate acționa în întreg universul, în Infern și în Cer, fiindcă el este o imensitate, el are rădăcini peste tot în univers, de aceea îi este așa de greu, chiar imposibil, să se cunoască: el se exprimă când într-o lume, când în alta, și tocmai acest ecran al conștiinței îi dă o idee de ceea ce e pe cale să înfăptuiască. Acest ecran îi servește să se studieze, să se cunoască, el este asemenea unei oglinzi. Omul nu poate acționa direct asupra oglinzii, el poate acționa peste tot în univers, fiindcă are voință, are imaginație, are gândire, iar oglinda nu face altceva decât să îi retrimită reflectarea propriilor fapte” (Omraam Mikhaël Aïvanhov)